duminică, 14 decembrie 2008

Zeitgeist

Cine nu a vazut cele doua documentare cu acest nume ar trebui sa le vada. De ce? Pentru ca majoritatea sunt atat de imbecili incat nu le pasa ce li se intampla si de ce. Pentru ca unii au o idee, insa la scara larga vazute, lucrurile devin altceva. Oamenii devin mai mici, interesele mai puternice si banii sunt cei care primeaza. Pentru ca unii iubesc americanii desi ignoranta si incultura lor au contribuit in mare parte la o gramada de dezastre soldate cu mii de pierderi de vieti omenesti. Pentru ca fiecare ar trebui sa fie in stare sa gandeasca pe cont propriu iar filmul asta te ajuta sa faci asta. Pentru ca si noi suntem implicati. Pentru ca pe cine intreb zice : "da,da, am auzit de el, dar nu l-am vazut". Ei bine,vezi-l.

duminică, 19 octombrie 2008

Un week-end in Ardeal

Vizita in Tg Mures la niste amici. Simteam nevoia sa sparg granita Bucurestiului, sa ies din haosul si rautatea acestui oras care ajunsese sa ma sufoce. Mai ales ca stiam ce ma asteapta: vin rosu, muzica de Bach, discutii prelungite pana dimineata. Cu alte cuvinte, un rai apropiat in sanul caruia de-abia asteptam sa ma reancarc.
De data asta am stat la un prieten a carui casa m-a impresionat extrem de mult prin aerul de vacanta si lejeritate ce salasluia acolo. Apartament micut de doua camere, intr-un cartier in care brazii din fata casei sunt in firea locului iar motanul-ochi-de-ploaie, ale carui iesiri nu depind de nimeni datorita usii mici special concepute pentru bunastarea lui, te primeste la fel de natural de parca n-ai fi fost plecat niciodata .
Seara a trecut repede, zorii zilei gasindu-ne pe jos, in camera care servea drept living, maltratand subiecte demne de un quihote de santier, atat de ametiti incat de fiecare data cand incercam sa ma ridic aveam senzatia de a fi calcat pe albul ochilor. M-am furisat spre cele doua usi care pareau a face legatura cu dormitorul si le-am deschis. Lumina a produs o explozie silentioasa, invadand camera cu aburi de raze. Era parca facuta sa scalde in ea numai trupuri goale, trupuri din alte vremuri. M-a cuprins rusinea.

luni, 26 noiembrie 2007

Second Life

noiembrie 2007- dupa 40 de ani de munca, la punctuala varsta de 65 de ani, colegii iti strang mana in semn de apreciere, te felicita pentru perseverenta (in prostie), primesti cadou un ceas contrafacut cu inscrisptia “Din partea colectivului “ si esti trimis acasa.Gata.Datoria catre stat s-a incheiat.Acum te poti relaxa in sanul familiei. Prea tarziu insa: nevasta te-a parasit datorita nenumaratelor seri petrecute la servici, copiii sunt plecati in Europa la frecat maslinele altora, iar tu ai o gramada de timp la dispozitie fara idée cum ai putea sa-l folosesti.
Dupa prima luna in care ai reparat tot in casa, te-ai plictisit de OTV iar vecinii au inceput sa se prinda ca ii urmaresti, te gandesti la un job surogat. Ridici receptorul si formezi numarul unei agentii de casting pentru figuratie artistica. Inscrierea in baza lor de date e gratuita si nu-ti ramane decat sa astepti sa fii sunat iar asta cu putin noroc…desi daca ai ajuns pana in acest punct e clar norocul nu e prea vizibil in constelatia ta. Totusi, sanse exista iar vocea blonda de la celalalt capat al firului iti da deja indicatii melodioase cu privire la locul unde trebuie sa ajungi. Te strecori timid in multime si cauti o figura cu privire inteligenta care sa te indrume.Ai nimerit bine, domnul are experienta, incepe sa-ti povesteasca(desi nu tii neaparat sa auzi) cum a jucat in zeci de reclame si filme, face asta de cativa ani buni si nu este doar un figurant ci mai degraba un movie-star de fundal.
Constati cu uimire ca exista o adevarata comunitate de unde, normal, nu lipseste competitia. Bunaoara un domn mai chelios ,rotofei, cu o figura de popa dar cam buhaita, este foarte intrigat de faptul ca nu a fost sunat pentru ”MDL” si vocifereaza accentuat catre colegul lui mai tanar, uscativ, cu buze subtiri si ironice, care a luat 20 ron pentru 2 ore de filmare la pelicula in cauza.
Dupa cateva ore petrecute artistic ai plecat cu cateva numere de telefon in buzunar si povestea vietii fiecaruia, ca sa nu mai vorbim de sfaturi actoricesti: sa nu te impiedici pe platou, sa nu iti trrremmuree manna ppe ceeassca sau sa iti murga mucii in farfurie, ca "nu da bine la camera".Si nici nu e indicat ceri voie la pipi in timpul filmarilor.Dar astea sunt fineturi.
Fruntea sus, pastilele luate si noua ta viata te asteapta la fel de ademenitoare ca si prima .
Iar in caz ca dai gres, la “Dansez pentru tine “se cauta “aplaudici” sau “palmasi” care sa ridice moralul concurentilor bleguti.

duminică, 11 noiembrie 2007

Inima de caine

Un frig antarctic in statia de tramvai de la 40 iar vantul musca din tine cu cel putin 10km/h. In fata mea, un caine cu insotitorul sau. El era slabanog si zgribulit iar stapanul, un om la vreo 50 de ani, imbracat modern si calduros, contrasta oarecum cu infatisarea patrupedului care iti trezea mila. Am analizat deci cu un ochi critic de iubitor de animale acest cuplu bizar si m-am intors cu spatele revoltata de indiferenta omului in fata evidentei stari proaste a companionului sau. De parca mi-ar fi citit gandurile, omul si-a dat jos de pe spate haina imblanita sintetic si a acoperit cainele, ocrotind-ul cu bratele in acelasi timp. Mi-am imaginat fara sa vreau ca poate omul cu privirea transparenta nu s-a purtat niciodata atat de frumos cu cei de langa el (care pe vremea aceea erau oameni) iar acum imparte batranetea cu aceasta fiinta careia ii vorbeste bland incercand s-o apere de frig. Oare asa isi ispaseste pacatele? Sau cainele este intruchiparea spiritului fostei lui sotii pe care a obandit-o in tinerete?Oricum ar fi, aceste gesturi “ne misca” profund.

Metro-God

Daca circuli cu mijloacele de transport in comun si ai bafta sa nimeresti un loc care tocmai se elibereaza, observi invariabil in preajma ta o femeie cu varsta intre 40 si 60 de ani care citeste nonsalant dintr-o carte miniaturala de rugaciuni. Acest lucru se intampla indiferent daca langa ea se afla un grup de tineri galagiosi sau un manelist care tocmai si-a descarcat ultimul hit al idolului analfabet pe telefonul sau si acum il face public.
Ce le face pe aceste doamne respectabile sa creada ca spiritualitatea este un mod de a trece timpul? Sau invers, daca nevoia de spiritual mi se scoala aici si acum si incerc sa o rezolv, de ce n-as face acelasi lucru si cu sexul? La o adica, cred ca e mult mai putin rusinos sa faci sex in public decat sa te dumnezeiesti prin metrouri cu gandul la fasolea de acasa.

Bis me

Festivalul national de teatru se desfasoara anual pe durata a doua saptamani in Bucuresti. La sfarsit, ai acumulat multe piese pe care o sa le uiti intr-un timp destul de scurt, dar poti pleca cu una sau doua care iti vor ramane pe retina creierului ceva vreme. Pentru ca spectacolul ti-a transmis o anumita emotie, traire, care nu poate fi procurata de altundeva. Eu una imi dau votul final in functie de ceea ce simt in momentul in care ma ridic sa aplaud. Daca reprezentatia m-a miscat si a ajuns unde trebuia, atunci feel-ingul in momentul in care eu ii dau ceva inapoi actorului,il rasplatesc pentru ceea ce m-a facut sa simt, e inegalabil si merg in galop la bis. Daca nu, incerc sa ii arat ca apreciez efortul facut, dar n-a marcat. Asta insemna mai putine aplauze, bineanteles. E singura modalitate de comunicare a publicului cu actorii. De restul se ocupa criticii. Dar iata ca mergi la un spectacol evident slabut, la care si cei cativa spectatori din sala isi adulmeca ceasurile pe intuneric si vezi ca la final a avut 3 bis-uri.Iar peste putin timp iesi de la alt specatcol, extraordinar de data asta, care are parte de tot atatea bis-uri. Eu nu sunt adepta “hai sa numaram clap-urile”, dar undeva trebuie sa se faca o diferentiere. Undeva trebuie sa simti ca ii dai mai mult celui care merita dupa parerea ta asta. Oare asa sunt romanii , generosi, sau le e rusine sa NU aplaude? E un obicei ramas de pe vremea comunismului, sa ne ridicam in picioare si sa aplaudam ?Eu zic sa ne revenim si sa dam cezarului ce-i al cezarului .Fara suparare.