Un week-end in Ardeal

Vizita in Tg Mures la niste amici. Simteam nevoia sa sparg granita Bucurestiului, sa ies din haosul si rautatea acestui oras care ajunsese sa ma sufoce. Mai ales ca stiam ce ma asteapta: vin rosu, muzica de Bach, discutii prelungite pana dimineata. Cu alte cuvinte, un rai apropiat in sanul caruia de-abia asteptam sa ma reancarc.
De data asta am stat la un prieten a carui casa m-a impresionat extrem de mult prin aerul de vacanta si lejeritate ce salasluia acolo. Apartament micut de doua camere, intr-un cartier in care brazii din fata casei sunt in firea locului iar motanul-ochi-de-ploaie, ale carui iesiri nu depind de nimeni datorita usii mici special concepute pentru bunastarea lui, te primeste la fel de natural de parca n-ai fi fost plecat niciodata .
Seara a trecut repede, zorii zilei gasindu-ne pe jos, in camera care servea drept living, maltratand subiecte demne de un quihote de santier, atat de ametiti incat de fiecare data cand incercam sa ma ridic aveam senzatia de a fi calcat pe albul ochilor. M-am furisat spre cele doua usi care pareau a face legatura cu dormitorul si le-am deschis. Lumina a produs o explozie silentioasa, invadand camera cu aburi de raze. Era parca facuta sa scalde in ea numai trupuri goale, trupuri din alte vremuri. M-a cuprins rusinea.